În vara și toamna anului 2025, mii de firme din România au primit, fără avertisment prealabil, decizii de declarare în inactivitate fiscală. Motivul invocat de ANAF: „nu funcționează la domiciliul fiscal declarat". În spatele acestei formulări birocratice se ascunde o problemă care afectează o categorie vastă de contribuabili corecți — firme mici, micro-întreprinderi, PFA-uri transformate în SRL-uri — care pur și simplu nu desfășoară activitate la sediul social. Nu pentru că ar fi „firme fantomă", ci pentru că, prin natura activității lor, lucrează la clienți, pe teren sau la sediul firmei de contabilitate.
Operațiunea ANAF „Cuibul cu Fantome", lansată în august 2025, a vizat peste 20.000 de societăți care aveau sediul social declarat la adrese unde figurau între 10 și 1.500 de firme în aceeași locație. Intenția declarată era combaterea evaziunii fiscale. Rezultatul real? Sute de firme corecte — care depuneau declarații la termen și plăteau impozite — s-au trezit peste noapte cu codul de TVA anulat, cu cheltuielile nedeductibile, cu cazierul fiscal al administratorului pângărit și cu activitatea comercială practic blocată.
Articolul de față explică ce s-a întâmplat, de ce poziția ANAF este discutabilă din punct de vedere juridic, și — cel mai important — ce pași concreți trebuie să urmeze firmele afectate pentru a se reactiva.
Conform art. 92, alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, un contribuabil persoană juridică poate fi declarat inactiv dacă se află în una dintre următoarele 7 situații:
a) nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege;
b) se sustrage controalelor prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit identificarea;
c) organul fiscal central constată că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat;
d) inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului;
e) durata de funcționare a societății este expirată;
f) societatea nu mai are organe statutare;
g) durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social este expirată.
Or, pentru foarte multe firme mici — mai ales cele care au activitate la terți (instalatori, electricieni, transportatori, consultanți, prestatori de servicii) — gestiunea administrativă se exercită efectiv la sediul firmei de contabilitate. Acolo se țin documentele contabile, acolo se depun declarațiile, acolo se gestionează relația cu ANAF prin SPV. Conform art. 31, acel loc poate fi declarat ca domiciliu fiscal, fără nicio altă formalitate la Registrul Comerțului.
Și mai există un al treilea criteriu subsidiar, prevăzut la art. 31, alin. (3): dacă domiciliul fiscal nu se poate stabili nici după sediul social, nici după locul gestiunii administrative, atunci domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor — adică bunurile înregistrate în evidențele contabile.
De cele mai multe ori s-a rezolvat direct. In anumite cazuri insa rezolutia ANAF a fost de respingere. Motivația: contribuabilul „are obligația declarării/înregistrării în registrul comerțului, potrivit legii, a sediului secundar" la acea adresă (vezi Răspunsul ANAF — Document 4).
Cu alte cuvinte, ANAF pretinde că nu poți declara domiciliul fiscal la o adresă diferită de sediul social decât dacă acea adresă este înregistrată ca sediu secundar (punct de lucru) la Registrul Comerțului. Pentru a susține această interpretare, ANAF invocă art. 43, alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990 și art. 85, alin. (1) din Codul de procedură fiscală.
Această interpretare este, în opinia noastră, eronată, și iată de ce:
Art. 31 din Codul de procedură fiscală definește domiciliul fiscal ca „locul unde se exercită gestiunea administrativă și conducerea efectivă a afacerilor". Textul nu condiționează această posibilitate de înregistrarea vreunui sediu secundar. Sediul secundar (punctul de lucru) este o noțiune din dreptul societar (Legea 31/1990), cu un scop diferit — el privește locațiile unde se desfășoară activitatea comercială propriu-zisă, nu locul unde se țin registrele contabile.
A pretinde că o firmă de instalații sanitare trebuie să declare punct de lucru la sediul contabilului său pentru a putea declara domiciliul fiscal acolo este nu doar absurd, ci și contrar spiritului legii. Locul unde se exercită gestiunea administrativă a unei firme mici este, prin definiție, locul unde contabilul ține evidențele — nu apartamentul din care instalatorul pleacă dimineața la clienți.
Vestea bună este că justiția a confirmat deja că abordarea ANAF este excesivă. În octombrie 2025, Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului București a dispus suspendarea executării unei decizii de declarare în inactivitate fiscală, la cererea companiei de consultanță fiscală CC Tax Advisory, care a acționat în numele unui client aflat într-o situație identică (vezi Articolul Economica.net — Victorie la Tribunal).
Instanța a reținut că procedurile legale nu sunt opționale și că dreptul la apărare al contribuabilului trebuie respectat. CC Tax Advisory a demonstrat în instanță că firma clientului nu se încadra în definiția de „firmă fantomă" — nici conform Regulamentului european CE nr. 1925/2004, nici conform definiției proprii a ANAF.
De asemenea, CC Tax Advisory a documentat extensiv modul în care ANAF a emis decizii fără a respecta procedurile din propriul Cod de procedură fiscală — în special, fără a notifica contribuabilii prin SPV și fără a-i invita la sediul ANAF înainte de a emite decizia (vezi Articolul StartupCafe/Economica.net — Valul de inactivări). Într-un context mai larg, aceeași perioadă a adus la lumină și alte practici agresive ale ANAF, inclusiv blocarea conturilor simultan cu emiterea deciziilor de impunere în cadrul verificărilor documentare, fără notificarea prealabilă a contribuabilului (vezi Articolul Economica.net — Blocări conturi ANAF).
Un SRL din Brașov, cu sediul social declarat fără activitate și cu activitate la terți, a fost declarat inactiv de ANAF în urma unei verificări a Direcției Regionale Antifraudă Fiscală Sibiu. Firma depunea declarații la termen, plătea impozite, avea organe de conducere funcționale. Imobilul de la sediul social era proprietatea administratorului.
Ceea ce s-a întâmplat în spate este revelator pentru modul de operare al ANAF:
Inspectorii au inițiat un control, dar nu au comunicat nici invitația, nici procesul verbal prin SPV — deși știau exact cine consultă SPV-ul firmei (contabila). Au trimis documentele exclusiv prin poștă. Când administratorul a fost contactat telefonic, a răspuns imediat și a furnizat toate actele solicitate, inclusiv prin WhatsApp. Cu toate acestea, ANAF a emis decizia de inactivare.
Firma a depus contestație (vezi Contestația — Document 2) și cerere de suspendare la Tribunalul Brașov (vezi Cererea către Tribunal — Document 1), invocând prejudiciile iminente: nedeductibilitatea cheltuielilor, pierderea codului de TVA, triplarea costurilor de contabilitate, afectarea partenerilor comerciali și înscrierea abuzivă în cazierul fiscal al administratorului.
Soluția practică: ce trebuie să facă firmele co-localizate
Pe baza experienței directe cu cazuri reale, recomandarea noastră este clară și simplă:
1. Declarați proactiv domiciliul fiscal la adresa unde se exercită gestiunea administrativă — în mod concret, la sediul firmei de contabilitate.
Conform art. 31, alin. (1), lit. c) din Codul de procedură fiscală, acesta este „locul unde se exercită gestiunea administrativă și conducerea efectivă a afacerilor". Pentru o firmă mică, acel loc este, de regulă, biroul contabilului — locul unde se țin documentele contabile, se pregătesc și se depun declarațiile fiscale, se gestionează corespondența cu ANAF.
Nu este necesar ca această adresă să fie declarată ca sediu secundar (punct de lucru) la Registrul Comerțului. Art. 31 nu impune această condiție, iar pretenția ANAF de a cere înregistrarea unui sediu secundar este, după cum am arătat, o interpretare forțată.
2. Depuneți Formularul 700 (cerere de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal) prin SPV, însoțit de actele doveditoare — contract de prestări servicii de contabilitate sau contract de închiriere.
3. Depuneți o Declarație pe proprie răspundere în care să menționați că activitățile de gestionare și administrare a societății se desfășoară la adresa declarată ca domiciliu fiscal, conform contractului cu firma de contabilitate (vezi Model Declarație — Document 3).
4. Dacă firma a fost deja declarată inactivă, depuneți Cererea de reactivare conform OPANAF nr. 3846/2015, împreună cu Formularul 700 și declarația pe proprie răspundere (vezi Model Cerere Reactivare — Document 5). Din experiența noastră, ANAF a dat curs reactivării atunci când documentația a fost completă și corect depusă.
5. Contabilul poate și ar trebui să facă aceste demersuri în numele firmelor pe care le deservește. El este cel care cunoaște cel mai bine situația fiscală a firmei, are acces la SPV și poate depune documentele rapid. Mai mult, declararea domiciliului fiscal la sediul firmei de contabilitate rezolvă problema la rădăcină — pentru că la acea adresă firma chiar „funcționează" în sensul art. 92, alin. (1), lit. c).
Consecințele inactivității fiscale sunt devastatoare pentru o firmă mică:
Termenul de contestație este scurt, iar fiecare zi de inactivitate generează prejudicii suplimentare. Nu așteptați.
Este absolut normal și legal ca o firmă să aibă sediul social co-localizat (se mai numeste si sediu virtual) adică înregistrat la o adresă unde figurează și alte societăți. Legea nr. 102/2020 a eliminat restricția de a avea o singură firmă la un sediu social, iar Registrul Comerțului acceptă și înregistrează în mod curent astfel de sedii. Co-localizarea, în sine, nu este o problemă și nu reprezintă niciun indiciu de fraudă.Ceea ce trebuie însă făcut — și ceea ce marea majoritate a firmelor nu știe — este să se declare și domiciliul fiscal, separat de sediul social, la adresa unde se desfășoară efectiv conducerea administrativă a societății și unde se păstrează documentele contabile. Concret, aceasta poate fi:
Această declarație se face simplu, prin Formularul 700 depus în SPV, și vă protejează complet în fața oricărui control ANAF. Nu costă nimic, nu necesită deplasări și nu implică modificări la Registrul Comerțului. Iar dacă lucrați cu un contabil sau o firmă de contabilitate, cereți-i să facă acest demers pentru toate firmele pe care le administreaz
Nimeni nu contestă dreptul ANAF de a combate evaziunea fiscală și firmele fantomă. Dar o firmă care depune declarații la termen, plătește impozite, are organe de conducere funcționale și răspunde prompt la solicitările organelor fiscale nu este o firmă fantomă. Iar legea — art. 31 din Codul de procedură fiscală — oferă deja mecanismul prin care aceste firme își pot regulariza situația: declararea domiciliului fiscal la locul unde se exercită efectiv gestiunea administrativă.
Ceea ce lipsește este informarea. Nici Registrul Comerțului, nici ANAF nu comunică firmelor, la momentul înființării, că domiciliul fiscal trebuie declarat separat dacă diferă de sediul social. O simplă notificare în SPV, cu un termen rezonabil pentru conformare, ar fi rezolvat această problemă pentru mii de contribuabili corecți — fără decizii de inactivare, fără contestații, fără procese.
Până când această informare se va produce, recomandăm tuturor firmelor care au sediul social la o adresă unde nu desfășoară efectiv activitate să declare proactiv domiciliul fiscal la sediul firmei de contabilitate, prin Formularul 700. Este un demers simplu, rapid, și vă protejează de un risc pe care nu trebuie să îl subestimați.
Documentele model menționate în acest articol (contestație, cerere tribunal, declarație pe proprie răspundere, cerere de reactivare, răspunsul ANAF) sunt disponibile la linkurile din text și pot fi folosite ca referință de firmele aflate în situații similare.
